Dragă bunicule( tată)


Astăzi ar trebui să fiu în alt loc. Ar trebui să urc într-un autobuz care să mă ducă spre casa bunicului meu. Din autobuz aș vedea podul de la Glodeni, as trece prin satul Moisa și aș intra în satul Bala. Te-as vedea de departe cu bota dumnitale pazind vacile și ți-as face cu mâna așteptând cu nerăbdare să ajung acasă la tine. Aș coborî din autobuz lângă biserică și aș merge pe drum dând binete la toată lumea. M-ar întreba mai multă lume cine sunt și m-aș mândri că sunt nepotul lui Cica Blaga din Toldalesti. Aș vedea poarta acea albastră din lemn și aș intra pe poartă găsind-o pe bunica mea sau mama cum îi spunem noi. Pe la ora 12 ai veni și dumnitale cu vacile tarandu-ți piciorul dumnitale. Ai intra în casă și ne-ai îmbrățișa pe toți. Te-ai întinde transpirat pe pat până mama ar pregăti amiaza. Ne-am întinde la masă poate chiar în curte că doar ar fi ziua ta a lui Cica Blaga sau tata cum îți spunem noi. Am avea mămăligă cum îți place dumnitale și am ciocni un pahar sau două de țuică sau ce ar mai fi. Ne-am pune pe pat și ne-am odihni până trece soarele. Ne-ai mai povesti de baul de la capul dealului sau de cum lucrai dumneata la fabrica de pâine. Poate dacă nu ai adormit ne-ai mai spune de cum ai dus-o pe mama mea la școală sau de unde ai făcut dumneata armata. Ne-am trezi din pat și am prinde vacile la căruță și am ieși pe poartă. Eu în fața vacilor și dumnitale sus în căruță salutand pe toată lumea și mandrindu-te că știu să-mi fac cruce. Am trece pe lângă Colectiv și am ajunge că avem de strâns ciolomada. Am fi terminat lucrul și mi-ai arata izvorul cu apă rece atât de bună. Ne-am întoarce și mi-ai povesti multe de cum a fost mai demult. Am ajunge acasă și m-aș grabi la autobuz cu de toate încărcat de la dumnitale tata.
Ei, dar dumneata tată, Blaga Vasile din Bala, nu mai ești. Ai fi împlinit astăzi 85 de ani dacă mai știu bine. Peste doar două zile în 27 iulie 2005 te-ai dus în Rai și te-am dus la groapa veșnică. Aș avea atâtea să-ți spun despre cum am terminat facultatea, am devenit profesor și de gândurile mele, dar cine să le mai asculte? Aș vrea să cred că dacă sunt cineva în lumea aceasta ți se datorează și dumnitale și că acolo sus nu te mai doare ceva. Și că mâna dumnitale atunci când a fost a fost mai greu a fost aceea care m-a ridicat și m-a împins mai departe și am ajuns astăzi să scriu aceste rânduri. Că sunt bune sau nu sunt bune atât mă pricep și atât știu să spun despre bunicul meu tata Vasile Blaga din Bala și sper că mai trăiește spiritual și datorită lor. Odihnește-te în pace!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: