Se mai respectă promisiunile?


Din ciclul câteodată stau și mă întreb sau altădată mă întreb și din mers sau alergat ajungem astăzi la această întrebare. Promisiunile reprezintă o acțiune care va duce ceva la îndeplinire și care i-o spunem altei persoane. Înainte de a menționa această acțiune, subconștientul o cunoaște și vocal o eliberăm în Univers către o altă persoană. Nu vorbesc de promisiunilor de genul “Te voi iubi mereu” căci și acestea durează în medie, mai mult sau mai puțin, trei luni.

În cazul de față, despre promisiuni, scriem despre autenticitatea noastră și anume dacă ne promitem nouă ceva dacă ne respectăm sau nu. Pentru că de fapt de aici pornește povestea din cauza faptului că nerespectandu-ne propriile noastre promisiuni către noi nu vom putea ca să ne respectăm vorbele către alte persoane. Mai departe dacă spunem cuiva că-l vom ajuta sau la genul feminin este recomandabil să și punem în practică. De vorbe este plină lumea, dar de fapte mult mai puțin. Dacă faptele ne definesc și vorbele ne caracterizează atunci este nevoie ca să trecem la acțiunea promisă. În cazul în care nu este posibil este indicat ca să spunem persoanei respective despre imposibilitatea acțiunii noastre. În vremurile vechi exista vorba populară “am bătut palma” ceea ce era deasupra oricărei legi sau hârtii. Dovadă că atunci când erau mai mulți analfabeți se respectau mai mult promisiunile decât astăzi. Era o caracteristică, în special, masculină în acele timpuri, dar este cam greu ca “mulații și pensații”, în mare parte, din ziua de astăzi să-și mai respecte cuvântul. Nu de altceva, dar se pierde programarea la coafor. Atunci dragele noastre, în lipsă de altcineva, au preluat partea de promisiuni. Presupunând că trăim în vremuri în care femeile au devenit, în anumite cazuri, bărbați atunci ajungem la întrebarea dacă ele își respectă cuvântul. Trecând de faza că nu sunt schimbătoare și că parte din mișcarea feministă le-au obligat ca să fie și caracterizate de masculinitate credem că sunt și cazuri, nu mă pricep la numere, oricum bărbații sunt la pedichiură, care pot ca să-și respecte promisiunile. În privința fidelității, care este și ea o promisiune oficială “la bine și la rău”, ajungem la ideea simplă că fațada pictată de tablou perfect contează mai mult decât gunoiul din propria ogradă, reală din ambele părți. Chiar compatimesc aceste picturi rupestre care anul trecut ieșeau doar cu adeverință din casă și unele hoteluri au avut probleme financiare din cauza lor.

Oricum ar fi promisiunile cele mai importante le facem către noi și ar fi chiar indicat, feminin sau masculin și nu ar urzica deloc ca să fim oameni și să facem numai bine și foarte rar rău. Dacă tot am ajuns în această zi ar fi frumos ca să avem gust de autenticitate și de speranță. Vremurile, bune sau mai puțin bune, oricum vin, dar cuvintele, dacă nu sunt însoțite de fapte, sunt doar praf în ochi pe drumurile vieții noastre carpato-danubiene-pontice. Și suntem prea frumoși ca să nu facem și așa…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: