Ziua în care un copil s-a îndrăgostit de o carte


A fost odată ca niciodată și nicicând nu va mai fi un copil balai cu ochii albaștri. Era și vesel cu persoanele pe care le știa de mai demult și rușinos cu oamenii străini. Nefiind crescut ca răsfățat avea un singur gând pe timpul verii acela de a se bucura de viață și a se juca de dimineața până seara. Încă de când el se trezea ieșea afară și zâmbea la soare, iar dacă era înnorat râdea timid către nori și ploaie. Vremea când era caldă ieșea și la scăldat și nu de puține ori, el era prins de o ploaie caldă liniștită. Când nu se ducea la innotat alerga după o minge toată ziua cu alți copii de vârsta lui sau se punea la un zid și număra din zece în zece și ceilalți se ascundeau prin cotloane. Mai scăpa turma de gânduri cristaline a câte unui zglobiu și atunci mai reîncepea numărătoarea. Seara când ajungea acasă, murdar peste hainele sale doar gusta ceva în fugă și adormea visând la Feti frumoși și Ilene Cosanzene, dar nu știa cine sunt și de unde vin.

Într-o zi ploioasă și mai mohorîtă nu a mai ieșit afară din casă. Plictisit și cum curiozitatea nu-i da pace s-a dus și a întrebat pe ai săi părinți de Făt frumos și Ileana Cosanzeana și câte și mai câte alte lucruri despre care mai auzise el pe afară. Atunci părinții lui i-au spus lin că dacă vrea să știe multe lucruri există o lume atât de fericită în care dacă vrei să intri nu vei mai putea ca să ieși niciodată. În lumea aceasta sunt atât de mulți oameni și povești și au atâtea cuvinte noi că nu-ți ajunge o viață ca să-le înveți. Poți ca să călătorești în lumea aceasta oriunde în lume vrei ca să ajungi, nu sunt bariere și nici granițe. Nici nu trebuie ca să cumperi un bilet și nici ca să folosești un mijloc de transport și chiar poți călători în orice perioadă a timpului, de când este lumea făcută și până astăzi. Mirat copilul, cu fluturi în stomac, a întrebat entuziasmat unde se află lumea aceasta magică. Părinții lui s-au dus în camera alăturată și când s-au întors aveau o bucată de dreptunghi cartonata care acoperea multe hârtii scrise. Intinzandu-i i-au spus doar atât “aici este granița lumii magice. Este de ajuns dacă o deschizi și începi ca să citești”. Surprins și așteptându-se la altceva, o baghetă magică sau o zâna, a luat cartea fără nicio senzație și a început ca să o citească. Cu cât citea mai mult cu atât dorea ca să știe tot mai mult. A terminat cartea pe nerăsuflate și a mai vrut și altă carte și altă carte. Și-a dat seama în fiecare zi că părinții lui au avut dreptate și nu numai că s-a îndrăgostit de cărți ci le iubea ca pe ceva magic.

Despre copil mai departe nu se mai știu multe, dar s-a mai auzit în târg că și ajuns la o vârstă adultă se îndrăgostește de fiecare dată când deschide o altă carte. Poveștile și-au știut menirea lor de când există oameni și tot pornesc în fiecare zi pentru a găsi copii dornici ca să le citească. Așa se infiripa cele mai frumoase povești ca ziua în care un copil s-a îndrăgostit de o carte. Și eu continui șirul nesfârșit al povestitorului din poveste…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: