Medicina pe înțelesul românilor


Relatarea următoare este fictivă și personajul principal este o persoană anonimă. Să alegem un personaj Gheorghe care într-o zi simte o problemă la înghițire. Această problemă este însoțită de o tusă și de frisoane sau scurgeri nazale. Prima reacție a lui Gheorghe este de a-și face un ceai de musetel și gargara. Problema este că nu observă o ameliorare și atunci își trimite soția, am vrut să zic muierea, ca să cumpere de la farmacie medicamente. Maria sau cum dorim noi ca să se numească, oricum este femeie, vine cu Paracetamol sinus, Tusin și eventual Vitamina C. Omul nostru indoapa de zor la medicamente timp de câteva zile și ajunge la pat însoțit de ceaiuri și de gargara cu sare. Problema se agravează și atunci ajunge la doctorul de familie unde așteptând la rând, astăzi din nou sistemul nu recunoaște cardul de sănătate. În cele din urmă doctorul de familie prescrie și anumite medicamente efervescente pentru șapte zile și Gheorghe ajunge acasă în pat. După șapte zile omul nostru se întoarce la medicul de familie și i se face o trimitere către internare sau dacă are bani pentru o clinică privată. Acceptă spitalul de stat județean unde fiind internat ajunge ca să cunoască alți oameni cu același cor de scurgeri nazale, tusă seacă, frisoane și stare de astenie. Doctorul luându-l în primire constată starea gravă a lui Gheorghe și stabilește un diagnostic. Spitalul nu are medicamentele necesare și Gheorghe ajunge la perfuzie de la început. Povestea compreselor, a ceaiurilor de musetel, gargara, Parasinus, Tusin, efervescența nu calmase boala lui Gheorghe. Trecuse de la pneumonie la gripă și apoi la Covid 19 sub o formă severă. Doctorul cu tot efortul său declară că omul nostru a ajuns prea târziu la spital și medicamentele ajunse în cele din urmă sau orice tratament nu mai este de nici un folos. Gheorghe avea și diabet și tensiune deh! era doar un biet pensionar. Pentru finalul poveștii urmăriți filmul “Moartea domnului Lăzărescu”. Cunoscătorii și bacilococili știu motivul afirmației.

În cazul în care credeți că povestea este fictivă și că nu are nimic de a face cu noi aveți dreptate. Nu are de a face cu noi atât timp cât de la primele simptome sau orice durere ne-am dus la doctor. Până la urmă ne-a interesat ceea ce avem cel mai de preț viața noastră. Pentru celelalte persoane avem un mesaj și anume vom avea soarta lui Gheorghe și ar fi nevoie ca să le pregătim și pe persoanele apropiate de înmormântare pentru că treptat și acolo vom ajunge. Orice durere netratata de un medic specialist se agravează și consecințele, de prea multe ori, pot ca să fie fatale. Dumnezeu prin puterea sa să aibă grijă de noi dacă noi nu avem!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: