Înlocuibilii


În viața aceasta cunoaștem foarte multe persoane. Avem o părere proastă despre unele persoane, bună sau foarte bună despre altele. Pe ultima categorie începem ca să-i vedem ideali și perfecți. Nu sunt așa căci sunt oameni cu calități și cu defecte, dar noi așa-i vedem. Încep treptat ca să ne dezamăgească și atunci spunem că le-a căzut masca. Toți oamenii poartă o mască față de societate, de necunoscuți și chiar față de noi. Ei, în schimb, ne dau anumite indicii despre cum sunt ei, dar noi nu observăm sau nu suntem atenți la detalii. Având așteptări, pe care noi singuri le-am creat și oamenii respectivi simțindu-se în largul lor ne arată cum sunt ei de fapt din ce în ce mai mult. Noi, fiind și mai dezamăgiți de defectele lor, vărsăm frustrarea faptului că nu mai găsim oameni perfecți pe ei. De aici încep certurile, reproșurile și jignirile. În toată povestea aceasta de vină, dacă vrem ca să căutăm vinovați cu toate că nu folosește la ceva, suntem noi. Dacă ne-am fi gândit de la început și ne-am fi setat ca să nu avem așteptările unui om perfect altfel ar fi fost relația, indiferent că a fost de iubire sau de prietenie. Binenteles că vom renunța la această persoană, din orgoliu și lipsă de înțelegere și vom căuta alți oameni sau vom interacționa, fără ca să vrem, cu alte persoane. Din nou binenteles că ne vor dezamăgi din nou și la un moment dat ne vom trezi singuri. Considerăm că de vină este lumea și vremurile în care trăim, dar de fapt cu toată povestea prezentă, singurii responsabili pentru singurătatea noastră este căutarea noastră de perfecțiune. Atunci nu avem de ales decât ca să renunțăm la perfecțiune și dacă pe noi ne acceptăm așa cum suntem, cu calități și cu defecte să-le acceptăm și pe altor persoane tot la fel. Atât timp cât ele ne fac bine și nu abuzează de noi emoțional sau fizic și demonstrează că suntem importanți pentru ele am putea ca să construim relații frumoase, de prietenie sau de iubire. Dacă însă ne place singurătatea putem ca să judecăm, condamnăm pe toată lumea și să continuăm ca să căutăm perfecțiunea. Oricum nu o vom găsi, dar avem de ales cel puțin în privința aceasta. De restul lucrurilor se ocupă destinul, Doamne Doamne, astrele sau cine mai este capabil de selecție.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: