Explicarea legilor


În prima zi de curs, profesorul „facultății de drept” a intrat în clasă, și primul lucru pe care l-a făcut a fost să ceară numele unui elev care stătea în primul rând:
-Cum te numești?
-Numele meu este Nelson.
-Ieși din clasa mea și nu te mai întoarce niciodată! a strigat profesorul iritat.
Nelson era nedumerit. Când a vazut ca se îndreapta spre el, s-a ridicat repede, și-a adunat lucrurile și a părăsit clasa.
Toată lumea era speriată și revoltată, dar nimeni nu vorbea.
-Foarte bine! Să începem, a spus profesorul.
Pentru ce sunt legile? i-a întrebat profesorul.
Studentii erau încă speriați, dar încetul cu încetul au început să răspundă la întrebarea dumnealui.
-Să avem o ordine în societatea noastră.
-Nu! a răspuns profesorul.
-Pentru a le îndeplini.
-Nu!
-Pentru ca persoanele care greșesc să plătească pentru acțiunile lor.
-Nu! Știe cineva răspunsul la această întrebare?
-Pentru ca să se facă dreptate, o domnisoară a vorbit timid.
-În sfârșit! Adică pentru dreptate.
-Și acum ce este dreptatea?
Toată lumea a început să se enerveze de atitudinea ticaloasă a profesorului.
Cu toate acestea, ei au continuat să răspundă.
-Pentru a proteja drepturile
oamenilor …
-Bine, ceva mai mult? – a spus profesorul.
-Pentru a diferenția binele de rău, pentru a-i răsplăti pe cei care fac binele …
-Ok, nu-i rău. Dar răspundeți-mi la această întrebare, am acționat corect când l-am dat afară pe Nelson din clasă?
Toată lumea a tăcut, nimeni nu a răspuns.
-Vreau un răspuns în unanimitate!
-Nu!
Toți au răspuns într-o voce.
-S-ar putea spune că am comis o nedreptate?
-Da!
-Și de ce nu a făcut nimeni nimic în legătură cu asta? De ce vrem legi și reguli, dacă nu avem voința de a le practica? Fiecare dintre voi are obligația de a vorbi atunci când asistați la o nedreptate. Toți! Nu taceți din nou, niciodată!
-Du-te si-l cauta pe Nelson , a spus el. La urma urmei, el este profesorul, eu sunt un elev dintr-o altă perioadă.
Sa ştiți, că atunci când nu ne apărăm drepturile, demnitatea se pierde, iar demnitatea nu poate fi negociată.(Text preluat)

Dacă legile în forma lor ideală sunt facute pentru cetățeni, drepturile la fel de ce acceptăm abuzurile la nivelul general? Necunoașterea lor, ignorarea demnității umane și a faptului că nu ne iubim ca indivizi sau popor se ajunge tot la o formă de dictatură. Orice încălcare a acestora și alte forme de impunere sunt de fapt o altă formă de opresiune. Așa cum acceptăm abuzurile emoționale sau fizice asupra noastră așa acceptăm și abuzurile puterii asupra noastră. Deci cel puțin haideți ca să nu mai dăm vina pe alții pentru problemele noastre zilnice. În orice caz să nu ne mai așteptăm la miracole politice atât timp cât noi nu ne apărăm binele și toleram nedreptatea personală. În această speță suntem părtași și neinteresandu-ne numai propria curte ne vom trezi tot mai adanciti în abuzuri. Crezând atmosfera de neputință indusă de sus ne vom trezi bătuți pe stradă sau în propria locuință, chiar dacă suntem “bărbați” și se va da dreptate agresorului. Până când și până unde se vor întinde nedreptățile numai noi decidem…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: