Educația


Reprezintă partea acumulată, teoretică și mai ales practică, a unui individ în decursul vieții. Educația o clarificăm în funcție de momentele vieții în patru părți: educația dinainte de a merge la școală, așa ziși “cei șapte ani de acasă” , educația de la școală care poate ca să cuprindă o perioadă mai lungă de timp. Este realizată în timpul școlii primare, gimnaziale, liceale, în decursul facultății, masteratului sau școlii profesionale sau postliceale. A treia categorie o reprezintă educația acumulată în decursul vieții, a mediului în care trăim și a experiențelor trăite. Ultima categorie este autoeducatia care este o parte fundamentală a existenței unui individ. Factorii educației, precum se poate observa, sunt împărțiți în trei categorii, fără a ajunge ca să întocmim un clasament pentru că sunt la fel de importanți fiecare dintre ei : noi, părinții și profesorii. Este de asemenea primordială reacția noastră la factorii educație, părinți sau profesori și la viața noastră.

În acest sens ajungem la două necunoscute: pentru ce pregătim în România actuală un individ? Având în vedere că vorbim de lipsă de educație în privința unui individ sau a unui popor cum se poate schimba în bine?

Precum observăm acestea două întrebări foarte grele la care vom încerca să ne exprimăm doar puncte de vedere sperând ca să se transforme în teme de reflecție pentru viitor. La prima întrebare și răspunsul poate ca să fie ambiguu pentru că nici părinții și nici școala nu pot anticipa evoluția societății în următorii douăzeci de ani. Atunci pregătim un copil în anul 2021 încercând ca să avem viziunea pentru ceea ce se va întâmpla în 2041. Lumea este într-o continuă evoluție și atunci este cam complicat ca să anticipăm. Oricum faptul de a fi descurcaret și nu ne referim la faptul de a fi afacerist ca în ziua de astăzi ci de a avea o viziune și un simț practic. Povestea că părinții în vremurile mai vechi învățau odraslele disciplina, curățenia, a avea grijă de frații mai mici sau animale, a fi premiați doar atunci când aveau realizări, respectul pentru persoanele în vârsta, valoarea muncii și beneficiile ei, o idee financiară de a fi chibzuit foloseau foarte mult individului. În schimb în ziua de astăzi unui copil cu telefonul mobil în mână de la vârsta de trei ani, cu o cameră de jucării sau cu vorba “de a avea tot ceea ce nu am primit eu” nu-i folosește la ceva. De asemenea nici faptul de a primi tot ceea ce își dorește el este dăunător pe termen mediu și lung. Neapreciind valoarea unui obiect și neconstientizand cât de greu se obține creștem generații de egoiști și răsfățați indiferent de vârstă. Crezând că trimițându-l la școală compensează faptul că șapte ani de zile i-am oferit doar partea electronică sedentară și nu l-am învățat valorile morale necesare pentru a se dezvolta ca și individ este o absurditate. Școala, cu toate neajunsurile ei și bazându-se mai mult pe partea teoretică, nu poate compensa lipsa părinților din cadrul educației a unui copil. De asemenea dacă factorii elev, școală și părinții nu cooperează pentru binele individului va aduce un deserviciu pe termen mediu și lung elevului. Oricât s-ar dezvolta partea practică a școlii nu va putea compensa educația sexuală, emoțională și rațională a individului de către părinți. Mediul de viață cu lecțiile lui șterge de multe ori ceea ce se învață într-o școală. O carte sau abilitatea pentru muncă nu pot fi puse în mână unui individ și distruse de părinții și viața lui din afara curții școlii.

Cunoaștem că statul român, conform spuselor lui Traian Băsescu “ne vrea tîmpiți” și clasa politică ne vrea proști, dar noi nu trebuie ca să-i dăm satisfacție. În acest sens contribuie autoeducatia unui individ pe care oricine dintre noi o poate face. Nu avem dreptul ca la vârsta de treizeci de ani ca să dăm vina pe părinți că nu ne-au învățat despre viață. Părinții ne-au deschis un drum așa cum au știut ei pentru că nu există o școală unde se învață despre a fi părinte a unui copil de secolul XXI și atunci este clar că au limitele lor. Din momentul în care începem ca să lucrăm depinde numai de noi educația. Părinții și-au încheiat ciclul de educație și pot deveni simpli sfatuitori, statul ne-a pus la dispoziție douăsprezece sau cu patru ani mai mult ani de educație și de acolo depinde numai de noi ceea ce vrem ca să fim. Oricum viața noastră este formată și din decizii și dacă vom alege ca să fim și oameni educați este o decizie înțeleaptă. Cel puțin așa nu vom mai fi manipulați și fără personalitate ca popor cum suntem, de multe ori, în zilele noastre.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: