Urmele nocturne


Urmele de nori și petale pe care le lăsăm în spate încheie o nouă zi care a trecut pe lângă noi. Suntem la sfârșitul zilei umbra sentimentelor sau senzațiilor pe care le lăsăm în spatele nostru. Ceea ce rămâne este întrebarea retorică referindu-se la faptul că suntem numai atât. Ajungem trecători prin viața aceasta fără ca să ne întrebăm unde ne ducem și cum ajungem. Cerșind clipele de repaus pentru a ne încărca energetic pentru următoarea zi și destinație. Absorbim căldura sau răceala lăuntrică fără a duce cu noi importanța propriei ființe. Luptăm ca să avem și nu ne mai interesează regăsirea propriei ființe în mediul său de dezvoltare personală. Punem partea financiară înainte de noi înșine crezând că a avea reprezintă menirea și scopul vieții noastre. Senzațiile din drumul nostru spre succes nu țin cont de regrete, morală sau alte naivități. Practic devenim roboți ai propriei vieți și ne mirăm de zâmbete sau de starea de relaxare. Într-un final plângem după un sentiment de împlinire și descoperim că a avea nu este totul. Înseamnă că vrem ca noi să fim sănătoși și credeam că le avem pe toate. Atunci vom duce dorul de cum eram noi în orice altă perioadă a vieții și oamenilor care făceau parte viața noastră în momentelor respective. Numai că acceptând nostalgia va veni sub o formă a ființei noastre trecute și nu prezente. Poate neîmplinirea noastră ar trebui să-și găsească cauzele în interiorul nostru nu în partea exterioară. Cel puțin poate dacă nu ne punem prea multe întrebări legate de noi și trăim pur si simplu fără a căuta împlinirea personală ar fi mai simplu. Numai că fiind persoane dornice de ceea ce este frumos vom trăi într-o continuă contradicție cu lumea exterioară și automat vom fi dezamăgiți. Vom avea de pierdut o lume, dar cel puțin vom știi că mai există ceva viață în noi. Oricum ar fi lumea aceasta va continua cum suntem și noi când o înfruntăm și ceea ce vrem în urma luptelor noastre. Altfel vom pierde timpul fizic și virtual și ar fi păcat de noi…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: