Cum ar trebui ca să arate un profesor?


În primul rând porninm de la partea ideală trecând prin lumea reală spre a ajunge în lumea existențială. Întâlnind expresia populară “pe vremea mea ” credem că profesorii sunt îmbrăcați într-un costum din stofă cu privirea fioroasa încât să înghețe suflete și senzații scoțând din senin dorința de cunoaștere a elevilor. Fiind dotat cu bota de rigoare și cu o palmă imensă are cunoștiințele unor domenii vaste la degetul mic. Elevii, antrenându-si din timp bicepsul, tricepsul sau antebrațul, scriau pagini întregi, de cele mai multe ori nevăzand o hartă istorică sau rareori punând întrebări ajutătoare care ducea spre tocire. Deh! era o rușine în acele vremuri ca să nu ai cunoștiințele necesare. Oricum se punea într-un fel mai mult accent pe cunoștiinte și nu exista, pentru unii elevi, atât de mare presiunea notelor.

În perioada actuala lumea evoluând și dându-și seama teoreticienii învățământului, alias autorii cărților de metodica predării, că este nevoie de metode active sau semiactive, moderne pe scurt scriind, învățământul încearcă să facă față provocării lansate. În acest sens nici profesorii, în marea lor majoritate nu mai sunt îmbrăcați într-un costum ci sunt îmbrăcați după posibilitățile materiale. Veșnici nemulțumiți, ca orice breaslă, de renumeratia financiară s-au adaptat vestimentar metodelor active sau semiactive. În acest sens credem că profesorii nu mai sunt la același nivel din trecut fiind puse sub semnul întrebării corectitudinea și fidelitatea notelor sau actul predării. Practic cadrul didactic trebuie ca să fie îmbrăcat distins, dotat cu zâmbetul pe buze și cu metodele moderne în buzunarul imbracamintelor, gardian, medic și mentor spiritual sau emoțional. Nici nu este de mirare cât timp respectivul elev acordă puțin respect profesorului care împreună cu părinții, fie și cu opt clase, pot ca să pună sub semnul întrebării actul predării dobândit în urma experienței la catedră, pe băncile facultăți sau a masteratului. În unele cazuri chiar este pusă sub semnul întrebării competența didactică obținută în urma unui doctorat. Pentru a nu menționa faptul că în ziua de astăzi educația școlară românească pune mai mult accentul pe note decât pe cunoștiințele acumulate și pe partea practica.

În concluzie profesorul ar fi nevoie ca să nu mai fie deschizătorul de minți și suflete ci furnizorul de note, de multe ori cât mai mari dacă ne putem înțelege, după cheremul părinților. Din păcate dorința de corectitudine și cinste atrage și antipatii și sistemul de dezbinare prezent în cadrul cadrelor didactice fac ca stiloul de trecere a notelor să fie în mâinile părinților. Dacă punctam și conducerea după sistemul de fițe al Ministerului Educației, Cercetării și Inovării atunci avem tabloul unui profesor în viața reală și nu idealizata a nostalgicilor obișnuiți. Numai desecralizand instituția didactica vom lovi puternic în elevi și începuturile școlarizării unui individ. Creația educațională se poate observa în rândurile societății care este pur teoretică și prea puțin practică. Urmările le putem judeca singuri în cadrul locuitorilor din țara noastră de jos până sus așa că putem evalua cam cum este profesorul, educația, părinții și mai ales elevul în ziua de astăzi.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: