Lecția zilei de 15 octombrie


Pornim cu gânduri de victimizare și tragism personal spre locul de muncă și ajungem în stația de autobuz. Aici avem o relație de mustrare personală pentru că printre atâtea ființe apare un om. Avea piciorul drept tăiat mai sus de genunchi și se deplasa cu ajutorul cârjelor. S-a urcat în autobuz pe la ușile din mijlocul său. Probabil avea abonament și s-a așezat cuminte lângă o altă persoană. S-a deplasat trei stații și a coborât din autobuz. Astfel a coborât un om curajos care s-a descurcat singur cu infirmitatea sa fără ca să ceară ajutor. Este un om care a decis să lupte chiar și pentru banalul fapt de a se deplasa și de a urca și coborâ din mijloacele de transport în comun. Un om care a acceptat viața cu necazul său și a decis ca să iasă în lume înfruntându-si propriile temeri și frustrări. Nu a cerut ajutorul nimănui ci prin propriile sale forțe a biruit ceea ce pentru noi este un fapt banal.

În comparație cu el ne plângem și ne considerăm victime ale sorții atât timp cât putem merge și să fim sănătoși. Credem că nu avem soluții atât timp cât ele ne sunt la îndemâna atât timp cât le căutăm. Renunțăm la cea mai mică piedică și ne smiorcaim la o răceală simplă. Ce am face dacă mâine aflăm că va trebui ca să ne taie jumătate din piciorul drept sau o mână sau să nu vedem sau auzi? Am fi în stare ca să luptăm cu infirmitatea și să ne adaptăm unei vieți cât se poate de normale sau am renunța plângându-ne de milă în casă sau în cel mai las caz să ne punem capăt zilelor? Oricum infirmitatea sau neajunsurile vieții ne pun în situația de a alege: de a lupta cu ele sau de a renunța. Când a renunța este cel mai simplu lucru pe care-l poate face un om nu mă mir că puțini oameni decid calea grea și anume de a lupta cu viața. Consecințele le vedem în viața noastră de zilnică și a poporului român.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: