Până când?


Dacă mai credem că înainte de pandemie era diferit haideți ca să ne întoarcem puțin în timp înainte de alegerile parlamentare de acum câțiva ani antepandemie.

Din nou partidele se puneau în mișcare și-și amintiteau de noi. De noi proștii care i-am votat și acum patru ani cu speranța că se va schimba ceva în bine și că în sfârșit își vor respecta promisiunile, însă situația s-a deteriorat de atunci și se va deteriora. Așa că până când vom fi proștii lor? Soluția nu este să nu mergem la vot. Soluția din punctul meu de vedere este să-i facem să plătească. Să plătească pentru de fiecare dată când am luat salariul și ne-am plătit cheltuielile și am rămas cu bani puțini. Pentru fiecare dată când am vrut ca să ne cumpăram mâncare, o bucățică de carne și nu am avut bani. De fiecare dată când copilul nostru ne-a cerut bani ca să-și cumpere ceva și nu am avut bani ca să-i dăm. Când am vrut să ne cumpăram haină și pentru că era prea scumpă ne-am luat cea mai ieftină. De fiecare dată când am stat în stație și am înghețat sau ne-a fost foarte cald și nu am avut bani de taxi. Atunci când șeful ne-a făcut cu ou și oțet și ne-a batjocorit a trebuit ca să înghițim pentru că am nevoie de bani. Când angajații de la ghișeu au strigat la noi sau când un doctor ne-a cerut bani pentru sănătate. În momentele în care am vrut ca să ieșim cu prietenii și nu am avut bani sau de sărbători să plecăm din oraș și cate altele pe care le știm locuitor din România. Pentru acestea cineva trebuie să plătească și aceia sunt ei care vor plăti și care râd de problemele noastre și care pentru că au nevoie de votul nostru se apropie de noi. Când vor trece alegerile vor uita de noi și de problemele noastre și vom fi din nou proștii. Situația nu se va schimba dacă nu vom merge la vot ci din păcate există o singură soluție : strada. Să recucerim strada așa ca în luna decembrie a anului 1989 și vom sta acolo până când problemele noastre se vor rezolva și vor pleca ei. Cu vărsare de sânge de va fi nevoie pentru că așa nu se mai poate. Dacă nu pentru noi să o facem pentru copiii noștri, pentru cei care au îmbătrânit prea devreme și pentru cei care vor urma. Până la ultima suflare înainte camarazi!

Numai că acest strigăt al nostru în perioada pandemiei dincolo de măști nu se va auzi. Într-o perioadă în care crește numărul infectaților pe zi ce trece vorbind de 15 și 20 ca incidență la mia de locuitori este chiar cel mai neindicat lucru. Somnul națiunii a născut monștrii care în loc să-i intereseze pandemia sunt interesați de ciolanul politic. Motivul este pentru că așa a fost întotdeauna în ultimii 30 de ani și în timp ce noi munceam din greu ei și-au construit palate și vile și noi nu suntem mai mult decât niște numere în închisoarea morții covidiene. Cam așa ne costă somnul nostru și cinismul lor având pentru așa ceva în oglindă spitalele românești. Să ne rugăm ca să nu ajungem acolo pentru că altă soluție concretă nu prea mai există pentru noi. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

2 thoughts on “Până când?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: