Un exercițiu de imaginație canin


Aceste rânduri sunt scrise pentru oamenii care au suflet și iubire pentru animale, în cazul de față câini. Dacă se întâmplă să nu aveți aceste trăsături opriți-vă. Rulați în mod virtual mai departe în speranța mea că veți găsi ceva mai interesant.

Pentru celelalte persoane haideți să facem un exercițiu de imaginație și să presupun că în următoarea viață, conform teoriei reîncarnarii, ne vom transforma într-un câine. Să avem o mamă câine vagaboanda care după momentul alăptării să ne lase în lumea largă fără un sprijin. Să începem să umblăm prin lume și oricât am fi de triști noi numai să putem lătra. Oamenii să ne perceapă ca agresivi și să ne alunge cu pietre, bote sau orice altă formă de amenințare. Nimeni să nu ne mângâie sau să ne îmbărbăteze aruncându-ne măcar o bucățică de carne. Să fim tot timpul flămânzi căutând în fiecare zi doar o bucățică de mâncare. Poate cineva rău să ne ia și să ne ducă într-o curte și să ne lege cu un lanț dându-ne mâncare doar când își amintește de noi. Să fie câte un om care să ne mai bata și să ne fie frică tot timpul. Noi să nu știm numai să mârâim sau să lătram. Orice sunet de clemență să fie de prisos. Într-o zi să considere că nu mai suntem buni și să vrea să ne omoare prin spanzurare într-un loc ascuns. Dacă Dumnezeu va vrea să scăpăm de acolo și să înceapă iar goana după mâncare și apă. Oamenilor pe care-i întâlnim să vrem să le întindem lăbuța pentru o mică mângâiere și iubire. Întâmplându-se să avem noroc și fim primiți într-un adăpost de câini și acolo să fie și alți câini la fel de speriați și supărați pe soartă ca și noi. Să sperăm în fiecare zi când vedem oameni că unul dintre ei ne va lua într-un loc mai bun ca să avem și noi un spațiu numit acasă. Fiecare noapte să ne găsească în același adăpost care are și probleme financiare și trăiește cu greu pentru a acoperi nevoile câinilor. Devenind bătrâni să ne așteptăm doar obștescul sfârșit care vine fără ca să fim suficient de norocoși să ne ia cineva acasă, să ne îmbrace pe timp de iarnă, să avem un nume și o dulce mângâiere. Să închidem ochii pentru totdeauna fără să cunoaștem mângâierea și iubirea și să le arătăm cât de frumoși suntem la suflet.

Dacă le știm toate acestea de ce noi oamenii chinuim de multe ori câini devenind mai răi decât ei? Oamenii devin câini feroce și câinii cei mai blânzi și iubitori oameni la suflet. Trădează un om numai atunci când mor și noi nu le apreciem atașamentul, respectul sau fidelitatea lor. Cel puțin să conștientizăm și să empatizam cu animalele dacă nu putem să facem mai mult deocamdată. Poate așa lumea va deveni un loc mai bun…

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: