Omul care trăia din vise


În timpuri neprecizate trăia un om simplu. El, pentru că era nemulțumit de locul lui de muncă, se visa având foarte mulți bani din care să dea din ei și săracilor. În altă zi pentru că nu avea o casă a lui vedea cu ochii deschiși și-și tot planifica modul cum să-și aranjeze casa. Dacă avea o răceală simplă deja se și vedea cu o sănătate de fier fără a lua cere sfatul vreunui doctor. Mai mult obligat lua medicamente pentru a-i trece betesugul. Simțea în toate acestea că-i lipsea o persoană pe care să o iubească și atunci idealiza pe fiecare fata pe care o vedea în calea sa. Voia să fie cam de înălțimea lui, brunetă, cu ochii căprui și știa și toate calitățile ei.

Numai că, așa cum se întâmplă de obicei, pentru că idealiza totul și nu se întâmplau toate dorințele lui devenise foarte supărat. Numai că aceste supărări pe măsură ce trecea timpul deveneau mai mari. Dintr-o persoană cu vârsta de treizeci de ani avea aspectul de optzeci de ani. Nici nu zâmbea, iar de râs trebuia să stea mult timp pentru a-și aminti când a gustat într-adevăr ultima glumă. Oamenii începeau din aceste motive să-l ocolească pentru că toată ziua se plângea de nemulțumirile lui. Ba mai mult la rândul său se izolase de oameni și începuse să consume alcool numai în locul unde stătea. Orice i-ar fi spus ceilalți oameni el o ținea pe povestea lui și chiar da vina pe Dumnezeu pentru toate problemele lui. Nu-i convenea nici vremea de afară. Dacă era soare era prea cald, iar dacă ploua nu-i plăcea că-l udă.

Într-una din zile fiind și sub influența alcoolului, certându-se cu șeful său care-i văzuse faptul că nu mai muncea prea mult și era mai leneș, i-a reproșat lipsa de implicare la locul de muncă. Binenteles omul nostru i-a răspuns că pentru banii respectivi să se bucure că mai vine la locul de muncă. Reacția șefului său a fost pe măsură și l-a concediat. Atunci omul a plecat val vârtej fără a se uita înapoi direct în primul magazin pentru a-și cumpăra alcool. Ajungând în drumul său spre locul unde stătea a trecut pe lângă un alt om în scaun cu rotile care era înconjurat de mulți oameni pe care-i făcea să râdă. Mare mirare a fost că și pe omul nostru l-a făcut să guste glumele sale. După ce lumea s-a mai îndepărtat a început să vorbească cu el și l-a întrebat “Păi bine tu ești în scaun cu rotile. Cum poți să fi tot timpul bine dispus? Nu poți să umbli, să alergi și chiar ai nevoie de ajutor ca să urci scările. Eu nu aș putea trăi așa. ” Omul în scaun cu rotile i-a zâmbit blând și i-a răspuns “Păi, vezi tu, eu acum ceva timp aveam tot ce-mi putea dori și nici nu apreciam nici familia, averea mea și eram doar la petreceri toată noaptea. Părinții mei îmi dădeau bani pentru ca să mă duc oriunde voiam. Într-o zi fiind și sub influența alcoolului am făcut un accident în urma căruia am rămas paralizat. Nu-mi simțeam deloc corpul și nici capul nu-mi puteam mișca. Am stat un an de zile pe un pat și mâncam numai prin perfuzie. Tatăl meu care este preotul acestei biserici în fața căreia ne aflam m-a îndemnat într-una dintre zile ca să mi mișca degetul. Nici nu-ți închipui cât de mult am plâns că nu am putut. Atunci mi-a spus că este vorba de a-mi aprecia degetul, mâna și tot corpul și să-mi dau seama de importanța fiecărei părți a corpului pentru mine. Să apreciez că am mai primit o șansă la viață în vreme ce prietenii cu care eram în mașină au murit. Înțelegând toate acestea în fiecare zi am început ca să lucrez la mine și fiecare părticică a corpului meu a început ca să se miște. Astăzi pot să stau într-un scaun cu rotile și mai devreme eram atât de bucuros pentru că tatăl meu m-a anunțat că a găsit un doctor care mă va opera iar și am toate șansele să merg din nou. ” Omul nostru începuse să plângă la auzul poveștii omului în scaun cu rotile și uitând de plasa unde se aflau sticlele cu alcool a fugit de acolo. Ajungând acasă și-a dat seama că și el are ce să aprecieze în viața lui. Are un loc unde să stea, poate să-și folosească toate părțile corpului, are toate simțurile și începuse încet să zâmbească. Și-a dat seama că demult a dorit să fie bucătar și să gătească pentru ceilalți oameni. A început să pregătească mâncarea care-i ieșea cel mai bine și a fugit cu ea ca să o guste și omul în scaun cu rotile. Acesta l-a întâmpinat cu cel mai cald zâmbet și după ce a mâncat cu poftă toată mâncarea i-a răspuns “este cea mai bună mâncare pe care am gustat-o vreodată. Știu un loc unde angajează bucătari. Du-te acolo și depuneți CV-ul și poate te vor selecta pe tine. “

După câteva luni omul nostru a ieșit de la locul de muncă unde era un foarte apreciat bucătar și se îndrepta spre casă. Urma să se întâlnească cu femeia pe care o iubea și urma ca să-i fie soție. Observă că un alt om se deplasa mai greu și fiecare strădanie de a sa devenea un pas înainte mai bine făcut. În momentul în care a vrut ca să-l ajute și-a dat seama că este omul care umbla în scaun cu rotile. După ce și-au dat binețe și s-au îmbrățișat omul în scaun cu rotile care mergea normal acum i-a spus “Vezi totuși că visele se îndeplinesc dacă muncești pentru ele și pui pasiune și apreciezi ceea ce ai atât cât este?”.

Poate că așa este și în viața de toate zilele noastre să apreciem ceea ce avem și să muncim pentru visele noastre și într-o zi se vor îndeplini. Întocmai ca în povestea omului nemulțumit și a omului în scaun cu rotile.

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: