Câinele care a părăsit oile


Într-un ținut de munte trăiau oile la stână. Erau albe sau negre și erau păzite toate de patru câini ageri. Lângă ele erau doi ciobani mai neștiutori de carte care erau însă chiar din partea locului. Pe lângă ele mergeau agale doi măgari care credeau că de fapt pe spinarea lor se ducea toată turma.

Încă de dimineață oile behaiau, pentru cine le înțelegea graiul putea ca să-și dea seama că erau veșnic nemulțumite. Ba că nu le conveneau iarba, că era prea mare sau mică sau că locurile sunt prea înalte. La unele tot mai des nu le plăceau ciobanii și behaiau că sunt molcomi. De măgari nici nu mai zicem căci strigau tot anapoda despre cum trebuia condusă turma sau despre greutatea desagelor de pe spinare. Spuneau că dacă ei ar fi ciobani ar știi ei cam pe unde să umble oile și să fie mulțumite. Ciobanii știau că turma trebuie să umble, iar ei să se mai odihnească sau să consume de ale gurii. Tot greul cădea pe câini care tot lătrau adesea către oi, însă ele tot pe unde doreau pășteau iarba. Behaiau că ei nu cunosc iarba unde este bună și care sunt locurile în care nici lupii sau urșii nu știu ca să umble. Atunci trei dintre câini preferau ca să latre mai mult spre a-și auzi graiul, iar al patrulea încă mai spera ca oile să se îndrepte.

Într-o seară ciobanii au început după ce oile au intrat în staul ca să chefuiasca zdravăn spre nemulțumirea măgarilor care tot strigau de afară, însă nu era cine să-i asculte. Câinii au simțit mirosul încă de câteva ore a patru lupi care doreau să se apropie pentru a-și potoli foamea. Oile au fost averizate despre pericolul existent, dar ele au behait ba că nu sunt lupi și că totul este o conspirație a câinilor care vor să le mănânce. Altele au zis că și dacă vin lupii ele au berbecii lor și ei pot ca să alunge toate haitele de lupi, iar celelalte erau satule să tot umble după hrană și așteptau lupii ca să devină pentru că nu le interesează. În clipa când lupii au început ca să urle nici nu știau care tremură mai tare berbecii sau oile speriate. Câinii au început să latre, iar lupii tot se apropiau. Atunci câinele care mai credea că oile se vor schimba le-a lătrat celorlalți că el va încerca ca să se îndepărteze cu încă doi câini de turmă spre a provoca lupii într-o luptă mai îndepărtată, iar cel mai pricăjit dintre ei să rămână lângă oi. Lupii urlau între ei când văzură momentul în care se apropie căci mai bine este să omoare câinii și apoi să dea atacul la oi. Câinii, inteligenți din fire, reușiseră ca să îndepărteze pe cei patru lupi până în momentul în care ciobanii treziți din plăcerile lor au prins ca să înțeleagă pericolul de afară și au scos pușca și au început ca să tragă după cei patru oi. De nimerit au reușit să omoare un lup, un câine și să raneasca alt câine. Oricum lupii care au supraviețuit au plecat în toate părțile numai ca să scape de gloanțele nemiloase. După groaznica întâmplare fiecare vietate, om, măgari, oi, își acordau fiecare merite pentru cine a reușit ca să alunge lupii.

Despre câini se mai știe că a rămas doar unul singur. Ceilalți câini, au crezut oamenii, oile și măgării că au pierit în lupta cu lupii. Astfel de pază a turmei a rămas cel mai slab câine. De fapt câinele care a fost rănit de pușca ciobanului a murit în cele din urmă, iar ceilalți doi câini au preferat ca să plece de la turmă. S-a convins și el pesemne că acolo unde ciobanii nu sunt fermi, oile behaiesc împotriva câinilor tot timpul și măgarii vreau ca să devină șefi ai turmei nu este loc pentru curaj sau recunoștință. A preferat, pierzându-și speranța în oile încăpățânate, ca să plece cât mai departe. Mai multe chiar nu mai știm, însă doar din auzite câinele a tot plecat dorind ca să fie liber. Poate a cunoscut o cățelușa și are și el puii lui pentru a-i crește departe de behaitoare. Și povestea așa află sfârșitul ei despre câinele iscusit care a plecat din turmă..

Published by Paul66

Cand n-am mai avut nimic de pierdut, am castigat totul. Cand am incetat sa mai fiu cine eram, m-am gasit pe mine insumi. Cand am cunoscut umilinta, chiar si atunci, mi-am continuat drumul si am inteles ca eram liber sa-mi aleg soarta. Paulo Coelho

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: