Teama de a greși

În România actuală avem o tendință incredibilă, inoculata din vesteda pruncie și a anume teama de a greși. Încă de când suntem copii avem tendința de a întreba “Este bine?”. Întrebăm învățătorii sau pe părinți din privire “Am greșit?”. În momentul în care devenim adulți avem aceeași tendință, dar apare rușinea de a mai întreba. Atunci devenim agresivi verbal sau chiar fizic pentru că noi credem că este o rușine. A te împiedica pe scările vieții și a cădea considerăm că este sfârșitul lumii. Mai mult la fel credem că dacă ne bâlbâim sau facem altceva care nu intra în dicționarul orgoliului sau al perfecțiunii. În aceste momente avem de ales cu a le asuma și de a le vedea ca și provocări ale vieții. Conștientizarea că numai din greșeli putem învăța și că așa se acumulează experiența vieții. Să nu ne mai fie rușine că nu mai suntem indestructibili și că putem ca să ne ștergem de praful dezamăgirilor vieții și să mergem tot timpul înainte. Așa vom putea ca să progresam ca indivizi și ca societate dacă învățăm din greșeli sau din piedicile existenței umane. În rest nu suntem nici atotștiutori și nici atotputernici…

Iubirea veșnică

“Are 85 de ani și insistă să-și ia soția de mână oriunde merg.
Când am întrebat de ce soția sa este distrasă, de parcă nu urmărea pe nimeni..
El a răspuns: Are Alzheimer ..
Așa că am spus :
O să-și facă griji soția dacă îi dai drumul de la mănă?
El mi-a răspuns :
Nu-și amintește, nu mai știe cine sunt, nu mă recunoaște de ani de zile.
Surprins, am spus :
Și totuși continui să o ghidezi pe drum în fiecare zi, chiar dacă ea nu te recunoaște…
Bătrânul a zâmbit și s-a uitat în ochii mei și a spus:
Ea nu știe cine sunt, dar eu știu cine este ea”.

Pornind de la acest text oare câți dintre noi mai credem în forma aceasta de iubire. În faptul că la o vârstă înaintată ne vom plimba cu aceeași persoană de care am fi îndrăgostiți în perioada aceasta. Să-i șoptim cu ajutorul privirii “Am reușit. Suntem aici!”. În eterna iubire pe care i-o transmitem să știm că am fost sinceri și fideli față de iubirea noastră. Să credem cu tot dinadinsul că există în fața noastră persoana cu care vom îmbătrâni împreună. Ea, care a stat cu noi în momentele frumoase și mai ales în momentele grele. Că ea nu a iubit portofelul nostru sau mașinile noastre ci ceea ce am putut ca să devenim și datorită ei. Undeva în interiorul creat împreună cu ea care a crezut de multe ori mai mult decât noi în reușita noastră. Visele contopite au creat un Univers în care împreună călcam mulțumiți. Să fim conștienți că în momentul în care unul dintre noi pleacă spre moarte se duce și viața însăși. O palidă consolare ar fi că ne vom regăsi și în moarte continuându-ne iubirea. Găsindu-ne liniștea în sfârșit vom putea să rămânem îmbrățișați dincolo de timp și spațiu în veci două inimi și un suflet. Pentru noi visătorii poate mai există o speranță, iar pentru ceilalți nu sunt decât iluzii deșarte..

Habarnism pandemic cu repetiție

În învățământul românesc sunt multe necunoscute, dar parcă pandemia de Covid le adună pe toate la un loc. În aceste circumstanțe să presupunem că un elev dintr-o clasă este testat pozitiv cu Covid. Toți elevii din clasa respectivă trec în sistemul de învățământ online. Numai că putem presupune că elevul infectat cu Covid a stat în curtea școlii și a avut contact și cu ceilalți elevi ai școlii. Presupunem că boala noastră se propagă numai în spațiu închis, dar atunci nu înțelegem de ce se mai folosește termenul de “purtător”. În această circumstanță intervine termenul asimptomatic. Cu alte cuvinte unii dintre noi suntem purtători de Covid și alți oameni nu sunt. Binenteles că nu știm încă diferența dintre ei și de fapt nici nu avem cum să ne dăm seama până nu prezintă simptome ale bolii. Aici intervine imunitatea corpului fiecăruia dintre noi și predispoziția spre boală sau alte afecțiuni cronice.

În a doua situație dacă elevii trec în sistemul de învățământ online profesorii de la clasa respectivă continuă activitatea didactică în sistem fizic. Deci ei nu sunt purtători ai bolii printre elevi sau alți angajați ai școlii. După opt zile conform legii elevii din clasa respectivă se pot testa și dacă testul iese negativ elevii revin la școală. Nu se testează profesorii clasei respective pentru că pe ei nu se pune accent. Din punctul acesta de vedere nu militez pentru școala în sistem online, dar să nu uităm că și profesorii au acasă o familie sau au contact cu diferite persoane pe care le pot infecta. Puțină responsabilitate în egală măsură a elevilor și a profesorilor în privința testării nu ar fi un nonsens ci chiar este recomandabil. Sau ajungem ca să presupunem că toți profesorii nu sunt predispuși la Covid pentru că sunt vaccinați? Acest lucru binenteles că este fals pentru că fiecare persoană are dreptul de a decide pentru ea. Cel puțin în împărțirea lumii românești în vaccinați și nevaccinati este deja o absurditate la fel cum ar fi ca să credem că angajații din sistemul de învățământ contează pentru D.S.P. sau conducerea statului român. Din acest motiv îmbrățișez soluția testării periodice gratuite la locul de muncă în fața divizării în funcție de un vârf de seringa imprevizibil. Oricum fiecare român face ceea ce vrea și statul român la fel, iar consecințele sunt vizibile la tot pasul nu numai în privința bolii Covid. Așa să ne ajute Dumnezeu dacă mai poate!

Nu m-am născut pentru a trăi în acest secol

Nu m-am născut pentru a trăi în secolul XXI unde o poveste frumoasă la un ceai cald este înlocuit de Facebook messenger. Pentru ca oamenii să știe ceea ce fac sau simt se uită la postările mele de pe Facebook sau îmi citesc blogul. De regulă nu este indicat ca să ne punem pe tapetul vieții virtuale stările noastre. Motivele pentru care nu trebuie să facem acest lucru sunt evidente și cine este interesat de viața noastră ne poate întreba. Nu sunt făcut să scriu cu sal, cf, gtg, brb sau alte prescurtări pentru că-mi place limba română scrisă corect atât cât știu și pot ca să o scriu. Nu mă regăsesc de obicei în concertele unde o persoană aduce un laptop și începe ca să bubuie. Pentru mine muzica este făcută cu instrumente muzicale și nu dând din buric sau alte părți ale corpului. Nu-mi place lipsa de respect și obrăznicia sau lipsa de caracter al secolului acestuia pentru că am fost învățat să fiu autentic, de bun simț și plin de respect. Din acest motiv nu pot să vorbesc cu fă sau alte apelative unei femei. Las în fața mea la orice rând o femeie pentru că am fost educat ca să fiu respectuos față de ele. Nu-mi place să mint și să-i copiez pe alți oameni pentru că încerc ca să fiu corect și cinstit. Din acest motiv nu mă pricep ca să fac piese de teatru și nici să fiu parșiv sau bârfitor. Am învățat că prietenia adevărată se bazează pe valori morale, spirituale și intelectuale și nu pe interese sau pe câți bani am în buzunar. Nu știu să fiu superior și cu aere pentru că fiecare carte m-a învățat că și fiecare om are povestea lui și pot ca să învăț de la ea sau el indiferent de profesie, bani sau poziție socială. În viața aceasta am învățat că numai prin muncă, seriozitate și consecvență pot ca să triumf și nu prin relații, bani sau cunoștințele părinților mei. De asemenea nu mă regăsesc în fața unui televizor sau pe internet doar butonand și nici nu-mi plac jocurile electronice pentru că am crescut cu mingea la picior, de a v-ați ascunselea și multe alte jocuri desfășurate în aer liber.

Înainte de toate aceste aspecte am învățat ca să nu mă laud cu ceea ce știu ci să-i las pe ceilalți oameni ca să-și dea seama de cât de mult sau puțin știu. Din toate aceste motive și nu numai ele vreau ca să demisionez din acest secol și să plec într-o perioadă în care principiile morale, consecvența și munca sunt mai importante decât orice altceva pe lumea aceasta. Scriu și semnez metaforic, subsemnatul, domiciliat în România în data de astăzi la ora aceasta în deplinătatea facultăților mentale.

Un citat despre problemele vieții

“Mama spunea:
Când ești nemulțumită sau ți se pare că ai probleme… când vii acasă, pune mâna dreaptă la spate și încearcă să te descurci doar cu mâna stângă: să dai foc la aragaz, să te speli, să iei ce-ți trebuie din frigider…
Zece minute, nu mai mult…
Și, după zece minute, ia-ți mâna dreaptă de la spate și uită-te la ea cu ochii, cu ochii tăi de carne. Și ai să vezi minunea!
Ai să vezi ce înseamnă să ai două mâni.
Sau două picioare. […]
Și întreabă-te după asta: cât de importante erau problemele pe care credeai că le aveai acum zece minute? ”🤍

(Oana Pellea)

Cât costă o minune?

O fetiță și-a luat pușculița și a golit conținutul ei. A numărat de trei ori mărunțișul, ca să nu facă vreo greșeală. Era un dolar și 11 cenți. A luat banii și a plecat la farmacia din apropiere.
În acea clipă farmacistul vorbea cu un bărbat bine îmbrăcat și nu a luat aminte la copilă. Fetița a făcut puțin zgomot cu picioarele, dar nimic. Atunci a luat o monedă și a început s-o lovească de masă.

  • Ce vrei?, a întrebat-o oarecum enervat farmacistul. Nu vezi că vorbesc cu fratele meu, pe care nu l-am văzut de mulți ani?
    Atunci fetița i-a spus:
  • Vreau să-ți vorbesc despre fratele meu, care este foarte bolnav și pentru care vreau să cumpăr o minune.
  • Iartă-mă, dar noi nu vindem minuni, i-a răspuns farmacistul.
  • Știți, a spus fetița, fratele meu are ceva în cap care se mărește și tata mi-a spus că numai o minune ne va ajuta. Deci, cât costă o minune, ca s-o cumpăr? Am bani…
    Fratele farmacistului, care a urmărit cu interes discuția, a întrebat-o pe fetiță de ce fel de minune are trebuință fratele ei.
  • Nu știu, i-a răspuns fetița cu ochii înlăcrimați. Ceea ce știu este că are nevoie de operație, iar tata nu are bani. De aceea vreau să plătesc eu, cu banii mei.
    La întrebarea câți bani are, fetița a răspuns:
  • Un dolar și 11 cenți. Iar dacă vor trebui și alții, îi voi găsi.
  • Ce coincidență, a zâmbit domnul bine îmbrăcat. Este contravaloarea exactă a unei minuni pentru fratele cel mic. Un dolar și 11 cenți.
    A luat banii, apoi a luat-o pe fetiță de mână și i-a spus:
  • Să mergem împreună la casa ta ca să-l văd pe fratele și pe părinții tăi și să facem minunea…
    Domnul cel bine îmbrăcat era medicul Carlton Armstrong, cunoscutul neurochirurg.
    Operația a mers foarte bine și fratele cel mic s-a întors sănătos acasă.
  • Operația a fost o adevărată minune, a șoptit mama. Oare cât să fi costat?
    Fetița zâmbea.
    Știa foarte bine cât costă o minune:
    Un dolar și 11 cenți.” (Text preluat)
    ♥️♥️♥️

Până când?

Dacă mai credem că înainte de pandemie era diferit haideți ca să ne întoarcem puțin în timp înainte de alegerile parlamentare de acum câțiva ani antepandemie.

Din nou partidele se puneau în mișcare și-și amintiteau de noi. De noi proștii care i-am votat și acum patru ani cu speranța că se va schimba ceva în bine și că în sfârșit își vor respecta promisiunile, însă situația s-a deteriorat de atunci și se va deteriora. Așa că până când vom fi proștii lor? Soluția nu este să nu mergem la vot. Soluția din punctul meu de vedere este să-i facem să plătească. Să plătească pentru de fiecare dată când am luat salariul și ne-am plătit cheltuielile și am rămas cu bani puțini. Pentru fiecare dată când am vrut ca să ne cumpăram mâncare, o bucățică de carne și nu am avut bani. De fiecare dată când copilul nostru ne-a cerut bani ca să-și cumpere ceva și nu am avut bani ca să-i dăm. Când am vrut să ne cumpăram haină și pentru că era prea scumpă ne-am luat cea mai ieftină. De fiecare dată când am stat în stație și am înghețat sau ne-a fost foarte cald și nu am avut bani de taxi. Atunci când șeful ne-a făcut cu ou și oțet și ne-a batjocorit a trebuit ca să înghițim pentru că am nevoie de bani. Când angajații de la ghișeu au strigat la noi sau când un doctor ne-a cerut bani pentru sănătate. În momentele în care am vrut ca să ieșim cu prietenii și nu am avut bani sau de sărbători să plecăm din oraș și cate altele pe care le știm locuitor din România. Pentru acestea cineva trebuie să plătească și aceia sunt ei care vor plăti și care râd de problemele noastre și care pentru că au nevoie de votul nostru se apropie de noi. Când vor trece alegerile vor uita de noi și de problemele noastre și vom fi din nou proștii. Situația nu se va schimba dacă nu vom merge la vot ci din păcate există o singură soluție : strada. Să recucerim strada așa ca în luna decembrie a anului 1989 și vom sta acolo până când problemele noastre se vor rezolva și vor pleca ei. Cu vărsare de sânge de va fi nevoie pentru că așa nu se mai poate. Dacă nu pentru noi să o facem pentru copiii noștri, pentru cei care au îmbătrânit prea devreme și pentru cei care vor urma. Până la ultima suflare înainte camarazi!

Numai că acest strigăt al nostru în perioada pandemiei dincolo de măști nu se va auzi. Într-o perioadă în care crește numărul infectaților pe zi ce trece vorbind de 15 și 20 ca incidență la mia de locuitori este chiar cel mai neindicat lucru. Somnul națiunii a născut monștrii care în loc să-i intereseze pandemia sunt interesați de ciolanul politic. Motivul este pentru că așa a fost întotdeauna în ultimii 30 de ani și în timp ce noi munceam din greu ei și-au construit palate și vile și noi nu suntem mai mult decât niște numere în închisoarea morții covidiene. Cam așa ne costă somnul nostru și cinismul lor având pentru așa ceva în oglindă spitalele românești. Să ne rugăm ca să nu ajungem acolo pentru că altă soluție concretă nu prea mai există pentru noi. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Cum poți evita epidemia (pandemia) ?


Această întrebare i-a fost adresată lui Osho acum aproximativ 40 de ani, în perioada SIDA!

“Pui o întrebare greșită”, a răspuns Osho, „întrebarea corectă ar trebui să fie”:
“Cum se poate evita teama de a murii din cauza unei epidemii (pandemii)?”
Deoarece este foarte ușor să eviți virusul, însă e foarte dificil să eviți frica în tine și în lume.
Oamenii vor muri mai mult de această frică decât de epidemie (pandemie).
Nu există niciun virus în această lume mai periculos ca FRICA.
Înțelegeți această frică, altfel veți deveni un cadavru înainte ca trupul vostru să moară.
Nu are nicio legătură cu virusul.
Atmosfera de teamă pe care o simți acum este o nebunie colectivă …
S-a întâmplat de o mie de ori și se va întâmpla în continuare.
Și va continua dacă nu înțelegeți psihologia mulțimilor și a fricii.
În mod normal, îți ții frica la distanță, dar în momentul nebuniei colective, conștiința ta se poate pierde complet.
Nici măcar nu vei ști când ți-ai pierdut controlul asupra fricii.
Deci frica te poate face să faci orice.
Într-o astfel de situație vă puteți lua și viața sau a altora.
Multe lucruri se vor întâmpla în vremurile viitoare:
Mulți oameni se vor ucide și mulți oameni vor ucide mai mulți.
Atenție, fiți atenți.
Nu urmăriți știrile care declanșează frica.
Nu mai vorbi despre epidemie( pandemie), repetarea aceluiași lucru din nou și din nou este ca auto-hipnoza.
Frica este un fel de autohipnoză.
Această idee va provoca modificări chimice în organism.
Dacă repetați aceeași idee mereu, declanșează o schimbare chimică care uneori poate fi atât de toxică încât vă poate ucide.
În timpul unei epidemii, energia din întreaga lume devine irațională.
Astfel puteți cădea oricând într-o gaură neagră.
Meditația devine apoi o aură protectoare în care nu poate pătrunde nicio energie negativă…

Osho

Să nu ținem porțile sufletului închise!

Oameni buni haideți să nu ținem porțile sufletului închise. Tristețea sau supărările nu au pe unde să mai iasă și nici bucuriile pe unde să mai intre. Cel puțin un colțișor din porțile sufletului nostru să mai lăsăm deschis pentru ca tristețea să iasă treptat. Ușor și lin în locul ei să intre pe furiș și pe nesimțite bucuria.

Porțile sufletului nostru nu se deschid pentru ca tristețea ca să iasă dacă ne supărăm din toate motivele din lume. Oamenii întotdeauna vor fi așa și noi sincer nici nu-i mai putem schimba. Dacă ar vrea s-ar schimba chiar ei pe măsura putinței lor. Nici lucrurile negative atunci când se mai întâmplă nu trebuie ca să le lăsăm să ne doboare. Pentru că oamenii care sunt numai la pământ încep ca să-și sape a lor groapă. Parcă ar fi păcat să nu lăsăm minunata toamnă care-și pictează culorile numai pentru noi și să lăsăm deja iarna geroasă ca să ne intre în suflete. Haideți să râdem atunci când ne este cel mai greu pentru că atunci tristețea se va simți ofensata și va pleca în treaba ei la oamenii cu sufletul hain. Chiar dacă nu avem motive pentru a zâmbi cel puțin să exersam surâsul și obrajii obisnuindu-se astfel într-o bună zi vor începe ca să mai zâmbească. Așa pe porțile sufletului nostru va ieși rușinata și tristețea și va intra entuziasmată bucuria urmată de veselie și cu glumele după ele. Cel puțin în viața aceasta să avem porțile sufletului larg deschise pentru frumos pentru că avem un infinit de ani sub pământ să fim tot imbufnati și triști de lipsa zâmbetelor din viața de aici. Poate așa și lucrurile negative pleacă și oamenii vor fi și ei mai buni la suflet și toate relele actuale vor fi curând uitate de noi toți…

Regulile sociale

Nu suna pe cineva mai mult de două ori la rând. Dacă nu îți răspunde la apel, presupune că are ceva important de făcut;

Dă înapoi banii împrumutați înainte ca cealaltă persoană să-și amintească că ți i-a împrumutat. Asta arată integritatea și caracterul tău. Același lucru este valabil și pentru umbrele, stilouri și cutii de prânz;

Nu comanda niciodată cel mai scump fel de mâncare din meniu atunci când cineva îți oferă prânz sau cină. Dacă este posibil, roagă-l să comande alegerea lui pentru tine;

Nu pune întrebări ciudate de genul ′′ Oh, nu ești căsătorit încă? Sau ′′ Nu ai copii ′′ sau ′′ De ce nu ai cumpărat casă? Sau de ce nu cumperi o mașină? Pentru numele lui Dumnezeu, nu asta e problema ta;

Întotdeauna deschide ușa persoanei care vine în spatele tău. Nu contează dacă e băiat sau fată, senior sau junior. Nu devii mic tratezându-te bine cu cineva în public;

Dacă iei un taxi cu un prieten și el / ea plătește acum, încearcă să plătești data viitoare;

Respectă diferitele nuanțe de opinie. Amintește-ți că care este numărul 6 pentru tine va fi numărul 9 pentru persoana care se confruntă cu tine. De asemenea, o a doua opinie este bună pentru o alternativă;

Nu întrerupe niciodată oamenii care vorbesc. Lasă-i să se verse. Cum se spune, ascultați-i pe toți și filtrați-i pe toți;

Dacă tachinezi pe cineva și se pare că nu-i place, oprește-te și nu o mai face niciodată. Asta o încurajează să facă mai mult și arată cât de mult apreciezi;

Spune ′′ mulțumesc ′′ atunci când cineva te ajută.

Laudă în public. Critică în particular;

Nu există aproape niciodată un motiv să comentezi greutatea unei persoane. Doar spune: ′′ Arăți fantastic “. Dacă vor să vorbească despre slăbitul lor, o vor face;

Când cineva îți arată o poză pe telefon, nu glisați stânga sau dreapta. Nu știi niciodată ce urmează;

Dacă un coleg îți spune că are programare la doctor, nu-i întreba la ce folosesc, spune doar ′′ sper că ești bine “. Nu-i pune în poziția incomodă de a-ți spune despre personalul lor boală. Dacă vor să știi, o vor face fără curiozitatea ta;

Tratează agentul de întreținere cu același respect ca și CEO. Nimeni nu este impresionat de cât de nepoliticos poți trata pe cineva rangul tău, dar oamenii vor observa dacă îl tratezi cu respect;

Dacă o persoană îți vorbește direct, să te uiți la telefon este nepoliticos;

Nu da niciodată sfaturi până nu ți se cere;

Când întâlnești pe cineva după mult timp, dacă nu vrea să vorbească despre asta, nu-i cere vechimea și salariul;

Vezi-ți de treaba ta, dacă nu ești direct îngrijorat – nu te băga;

Scoate-ți ochelarii de soare dacă vorbești cu cineva de pe stradă. Acesta este un semn de respect. De asemenea, contactul vizual este la fel de important ca vorbirea ta;

Nu vorbi niciodată despre bogățiile tale în mijlocul celor săraci. Asemenea, nu vorbiți despre copiii voștri în mijlocul celor sterpi.

După ce citești un mesaj bun, încearcă să spui ′′ Mulțumesc pentru mesaj “. * APRECIEREA * rămâne cel mai ușor mod de a obține ceea ce nu ai.
′′ SFAT DE STIL DE VIAȚĂ ′′

Piriu Corneliu